Strofă 1
Nu-ți este ție-ngăduit
Să rupi oprita floare,
Dorința nepermisă-n veci
Te ustură și doare.
Nu-ți este-ngăduit s-aduni
O pâine fără muncă.
/: Cinstită pâinea să-ți mănânci,
E-o veșnică poruncă. :/
Strofă 2
Nu-ți este-ngăduit să știi
Ce Taină-ți zăvorăște
Tot ce descoperi ispitind,
Doar chinul ți-l sporește.
Nu-ți este-ngăduit să faci
Ce Mila nu te lasă
/: Tot bunătatea este-n veci
Cununa cea frumoasă. :/
Strofă 3
Nu-ți este-ngăduit s-ascunzi
De alții-a ta lumină
Vărsată darnic ploaia ta
Se-ntoarce-n mare plină.
Nu-ți este-ngăduit să-L uiți
Pe Dumnezeu vreodată
/: Ci Lui să I te dăruiești
Cu-a ta iubire toată. :/
Strofă 4
Și-atunci când va fi-nlăturat
Ce-i văl de peste toate
Va strânge și-nfrânarea ta
Comori nestrămutate!
Și-atunci când va fi-nlăturat
Ce-i văl de peste toate
/: Va strânge și-nfrânarea ta
Comori nestrămutate! :/